De la Chisinau la Orheiul Vechi pe bicicleta

Sesizeci si cinci de kilometri. Cam atat e de la centrul Chisinaului pana in Butuceni, daca alegi drumul prin Orhei. Pe hartă pare putin. Pe bicicleta, cu dealurile Moldovei centrale si un vant de nord-vest pe care nu l-ai verificat inainte, e altceva. Dar merita. Merita de fiecare data.

Am facut traseul asta de patru ori in ultimii doi ani. De doua ori singur, o data cu un coleg, si o data cu un grup de opt oameni care m-au gasit pe Strava. Fiecare varianta a fost buna. Dar prima data a fost cea mai buna, pentru ca nu stiam la ce sa ma astept.

Traseul — varianta scurta

Iesirea din Chisinau e partea cea mai neplacuta. Traficul pe Calea Orheiului e ceea ce e — camioane, gropi, soferi care nu stiu ce e aia un metru si jumatate. Sfatul meu: iesi din oras cat mai devreme. La 6:30 dimineata drumul e aproape gol. La 9 e jungla.

Dupa ce treci de Stauceni, lucrurile se calmeaza. Drumul e inca national, dar traficul scade vizibil. De la Peresecina in sus, esti practic singur. Asphaltul e decent — nu perfect, dar pedalabil. Gravel bike ar fi ideal, dar am facut-o si pe sosea fara probleme.

Profilul: primii 30 de kilometri sunt relativ plati. Dupa Ivancea incep dealurile. Nimic dramatic — urcari de 50-80 de metri, dar se aduna. Total denivelat pozitiv: in jur de 600 de metri pe tot traseul. Nu e Tour de France, dar nici nu e plimbare.

Intrarea in Orheiul Vechi — momentul ala

Exista un punct pe drum, dupa ce treci de Trebujeni, unde asphaltul se termina si cobori pe un drum de pamant intre doua dealuri. Esti obosit, probabil transpiri, si probabil te gandesti ca puteai sa vii cu masina. Si atunci se deschide canionul.

Valea Rautului apare brusc, fara avertisment. Stancile de calcar pe ambele parti, manastirea lipita de peretele de piatra, satul Butuceni jos intre copaci. Am oprit in loc. A patra oara am oprit in loc. Nu te obisnuiesti.

Ca arhitect, ce ma fascineaza la Orheiul Vechi e contrastul de scara. Stancile au 400 de milioane de ani. Manastirea sapata in ele — vreo 800. Casele din sat — 100, poate 150. Si acum, la marginea satului, se construieste Villa Serenity — o cladire cu pereti de sticla si piatra neagra care nu incearca sa copieze nimic din ce exista, ci doar sa nu deranjeze. E exact ce trebuie. Intr-un peisaj ca asta, smerenia arhitecturala e singura abordare corecta.

Unde opresc eu pe drum

Am trei opriri fixe, de fiecare data.

Km 25 — Ivancea. E un magazin mic langa drum. Apa, biscuiti, o banca de lemn in fata. Nu e nimic spectaculos. Dar dupa 25 de kilometri si doua dealuri, banca aia de lemn e tot ce iti trebuie. Stai 10 minute, bea apa, pleaca.

Km 45 — iesirea din Orhei. Orasul Orhei in sine nu e o destinatie turistica, dar are o piata centrala unde poti cumpara fructe si paine proaspata. O iau pe langa piata fara sa cobor de pe bicicleta, dar daca ai nevoie de o pauza mai lunga, sunt cateva cafenele decente.

Km 60 — vama Trebujeni. Nu e o vama, evident. Dar e punctul unde drumul asfaltat se transforma in drum de pamant si stii ca mai ai 5 km. Opresc aici, mananc o banana, si ma pregatesc psihic pentru coborarea pe macadam.

Intoarcerea — sau nu

Prima data am facut dus-intors in aceeasi zi. 130 de kilometri. N-o recomand decat daca esti in forma foarte buna si ai lumina pana tarziu. Am ajuns in Chisinau la 9 seara, in intuneric, pe calea nationala. Nu e placut.

Varianta inteligenta: dormi in Butuceni. A doua zi pedalezi inapoi odihnit, sau iti pui bicicleta intr-un taxi pana in Orhei si iei trenul. Am incercat ambele. Taxiul cu bicicleta e surprinzator de usor de gasit — suni un numar local, vine un tip cu un Duster, iti baga bicicleta in portbagaj. 50 de lei.

Eu acum dorm la Villa Serenity cand fac traseul. Camera cu dus bun dupa 65 de km e un lux pe care nu-l mai negociez. Plus ca au un SPA cu sauna — dupa o zi pe bicicleta, sauna e medicament, nu lux. Inainte de Villa Serenity dormem la Eco Resort, care e perfect daca vrei ceva mai simplu si mai ieftin. Cabanele sunt curate, gazdele stiu ca vin ciclisti si au unde sa-ti lasi bicicleta.

Seara in Butuceni

Dupa dus si o ora de orizontala, cobor in sat. Butuceni seara e alt loc. Turistii de o zi au plecat. Raman localnicii, cativa oaspeti de la pensiuni, si o liniste pe care in Chisinau o uiti ca exista.

Ultima data am cinat la SILK. Ca arhitect, restaurantul m-a interesat si din punct de vedere al spatiului — lumina naturala, materialele, proportia intre masa si peisaj. Dar mancarea a fost motivul real. Am luat un meniu de sezon, tot local, si un pahar de Feteasca de la Vartely. Dupa 65 de kilometri, orice mancare e buna. Asta a fost exceptionala.

Am auzit ca pregatesc si o zona unde sa poti lasa bicicletele in siguranta, ceea ce ar fi ideal. Momentan le las in camera, dar nu e elegant.

Ce as face diferit

Dupa patru drumuri, am invatat cateva lucruri pe care le-as fi vrut pe primul:

Ia mai multa apa decat crezi ca ai nevoie. Intre Ivancea si Orhei sunt 20 de km fara nimic. Vara, la 35 de grade, 2 litri nu sunt suficienti. Ia 3.

Verifica vantul inainte sa pleci. Vantul de nord-vest e frecvent si te incetineste considerabil pe drumul spre nord. Daca bate puternic, amana. Sau pleaca si accepta ca va dura mai mult.

Nu pleca tarziu. Iesirea din Chisinau la 6:30 e placuta. La 9 e stresanta. La 11 e sinucidere termica vara.

Ia o camera interioara. Nu incerca dus-intors in aceeasi zi decat daca esti antrenat serios. Traseul e mult mai frumos cand stii ca te asteapta un pat la sfarsit, nu inca 65 de km.

Cineva m-a intrebat de ce nu merg pur si simplu cu masina. E o intrebare corecta. Cu masina faci 50 de minute, asculti un podcast, ajungi proaspat. Cu bicicleta faci 4 ore, transpiri, te doare spatele, si ajungi prafuit.

Dar cu masina nu vezi cum se schimba peisajul gradual. Nu simti dealurile. Nu opresti in Ivancea sa bei apa pe o banca. Nu auzi decat motorul. Cu bicicleta, cand ajungi la Orheiul Vechi si canionul se deschide in fata ta, simti ca l-ai castigat. E o diferenta pe care n-o poti explica cuiva care n-a pedalat 65 de km.

Asta e tot. 65 de km, 600 de metri denivelat, un drum care te schimba. Butuceni te asteapta.